Singur şi-n palmele mele
Îmi închin durerea şi soarta,
Întru şi-n urmă-nchid poarta
Unei lumi meschine şi rele.

Alerg şi-n genunchi cad din nou
În faţa icoanei din zid
Şi plâng căci afară-i doar vid,
Şi plâng şi aştept un ecou.

În genunchi şi cu sufletul rupt
Cer semne şi îngeri de sus,
Şi simt cel din urmă-mi apus
Înghiţit de-un soare corupt.

Vreau să mor. Nu cer în păcat
Iubire şi-o viaţă mai bună
Şi-aud ecoul cum sună:
„Mai ai încă mult de-ndurat..."